Archives for 

medicului

De ce HOMEOPATIE ?

 

Profunzimea actiunii terapeutice

Fiinta umana este un sistem integrat actionand tot timpul prin trei niveluri distincte: mental, emotional si fizic, nivelul mental fiind cel mai important urmat de cel emotional.

Din momentul nasterii fiinta umana traieste intr-o continua dinamica cu mediul, care ii afecteaza organismul in diferite moduri si este deci obligat sa se adapteze continuu in vederea obtinerii unui echilibru dinamic.

Nivelurile mental, emotional si fizic nu sunt complet separate intre ele, aflandu-se intr-o permanenta interactiune. Gradul de sanatate sau de boala al individului poate fi determinat evaluand aceste niveluri. Exista o ierarhizare si in cadrul acestor trei niveluri de baza . Planul mental este vazut ca fiind cel mai central, cel mai intai ierarhic pentru ca pe acest nivel exista functiile cruciale exprimarii individului. Planul fizic, desi important, este totusi listat ca cel mai periferic sau mai putin semnificativ in aceasta ierarhie. In interiorul fiecarui plan exista o ierarhie a functiilor individuale.

In cazul unui stimul morbid, mecanismul de aparare al organismului creeaza cea mai buna aparare posibila la un anumit moment incercand intotdeauna sa limiteze simptomele la nivelurile cele mai periferice. Ce intelegem insa prin mecanism de aparare al organismului voi incerca sa clarific mai departe. Aceasta notiune destul de vaga la prima vedere are o expresie bine cunoscuta la nivel fizic pentru orice medic luand forma sistemului imunitar, endocrin si nervos. Dar exista o expresie a mecanismului de aparare atat la nivel emotional, cat si la nivel mental sub forma unui tot inalt sistematizat care functioneaza unitar si coerent aparand organismul in cea mai buna maniera posibila si in orice moment. Functia mecanismului de aparare este sa protejeze regiunile interne cat si pe cele psihice inalte si spirituale ale organismului.

Acest mecanism de apararare face parte dintr-o structura energetica a organismului, un fel de camp elecrodinamic pe care vechii homeopati au denumit-o, in mod arbitrar “forta vitala”. In paragraful 9 din Organon, Hahneman referindu-se la acesta forta vitala, afirma ca dinamismul (energia) care anima corpul material (sau anatomic) coordoneaza toate functiile vitale si partile organismului si le mentine intr-o admirabila armonie astfel incat mintea sa poata actiona pentru atingerea scopurilor inalte ale existentei.

Corpul omenesc fara aceasta structura  numita forta vitala nu poate avea senzatii, functii si nu se poate autoconserva. Ea raspunde de senzatii, de realizarea functiilor vitale vietii si anima organismul material atat in starea de sanatate cat si in cea de boala (paragraful 10 Organon).

Cu alte cuvinte, ea directioneaza toate aspectele vietii organismului: se adapteaza la influentele mediului, anima viata emotionala a individului, ii confera ganduri si creativitati si il conduce la inspiratia spirituala (Vithoulkas, Stiinta Homeopatiei).

James Tyler Kent referindu-se la aceasta forta vitala foloseste expresia “inteligenta formativa”, inteligenta care este supusa schimbarilor, patrunzand in substanta materiala, fara a o inlocui, creand ordine în corp, apartinand domeniului calitatii mai degraba decat celui al cantitatii, fiind adaptabila si constructiva.

Una dintre expresiile frecvent folosite in legatura cu forta vitala este aceea de dinamism. Pentru intelegerea acestui concept va trebui sa apelam la cunostintele de fizica moderna, mai ales cele legate de teoria campului, teoria cuantica si teoria relativitatilor. Lumea mecanicista clasica a fost bazata pe notiunea particulelor solide indestructibile care se misca in vid. Fizica moderna a adus o revizuire radicala a acestei imagini. In teoriile campului cuantic clasicul contrast intre particulele solide si spatiul inconjurator este complet depasit. Campul cuantic este vazut ca o entitate fizica fundamentala, un mediu continuu care este prezent peste tot in spatiu. Particulele sunt mai degraba condensari locale ale campului, concentrari ale energiei, care vin si pleaca, deci nu isi pierd caracterul lor individual si se dizolva in campul inconjurator. Deci materia este constituita din regiuni de spatiu in care campul este extrem de intens. Ca urmare se schimba complet aspectul realitatii. Adica materia si energia sunt complet interschimbabile în contextul campurilor de intensitate variabila. Forta vitala este o structura a organismului dotata cu inteligenta care anima organismul omenesc si poate fi asimilata cu un camp analog celui electromagnetic. Materia si energia sunt interschimbabile în campul electrodinamic. Acest camp este in interrelatie cu particulele care se influenteaza unele cu altele prin schimbari si miscare. Aceste relatii sunt definibile prin oscilatii si relatii. Din punct de vedere al unui observator extern miscarea particulelor poate fi descrisa ca o unda.Viteza de propagare a acestor unde este dependenta de tipul de substanta in care se deplaseaza.

Acest plan dinamic al organismului (camp electrodinamic al corpului) se conformeaza legilor si principiilor care se aplica tuturor campurilor, cum ar fi principiile rezonantei, armoniei, reintaririi si interferentei.

Cand organismul este expus unui stimul fie morbid fie benefic, primul eveniment care se produce este o abatere a frecventei de vibratie a planului dinamic. Pana la un anumit prag al fortei stimulului, forta vitala poate face fata acestor stimuli fara modificari vizibile. Peste acest prag, care este strict individual, forta vitala sau planul dinamic prin componenta sa numita mecanism de aparare, va genera procese care sunt percepute de individ ca simptome ale unuia dintre cele trei niveluri.

In paragraful 11 din Organon, Hahneman mentioneaza ca atunci cand o persoana se imbolnaveste, forta vitala prezenta peste tot in corp este in mod fundamental perturbata de influenta dinamica a unui agent nociv; aceasta duce la aparitia simptomelor dezagreabile cu aparitia unor procese injurioase pe care le numim boli.

Pentru a se produce o modificare în frecventa de vibratie a fortei vitale, trebuie ca dinamismul agentului patogen sa aiba o frecventa de vibratie corespunzatoare cu a organismului, si totodata sa fie depasita o anumita “amplitudine prag”. Interactiunea cu forta vitala va duce la o modificare a frecventei acesteia ceea ce duce si la modificarea susceptibilitatii organismului, adica aceeasi forta vitala  nu va mai putea interactiona (ca  nivel energetic vibratoriu) cu agenti patogeni care au aceeasi frecventa vibratorie cu cea a primului stimul. Ca urmare infectarea cu un anumit virus fereste de infectarea cu virusuri similare. Insa poate duce prin modificarea frecventei vibratorii a fortei vitale la posibila suprainfectare cu fungi care au frecvente vibratorii mai joase. Un efect similar de coborare a frecventei vibratorii il poate avea o interventie terapeutica supresiva (antibioterapie). Principiul rezonantei face organismul susceptibil nu numai pe un anumit nivel de baza (vibratoriu) la un anumit moment. Un individ de pe un anumit nivel energetic nu poate face stari patologice corespunzatoare unui alt nivel energetic. De exemplu, pacientii cu SIDA sunt imuni la infectii gonococice, sau pacientii cu psihoze nu fac gripa decat foarte rar. Deci o persoana de pe un anumit nivel nu va face o anumita boala fie pentru ca este prea bolnava, avand o frecventa a vibratiei corespunzatoare unor nivele mai profunde de rezonanta, fie este prea sanatoasa cu o frecventa a vibratiei superioara. Deci, cu cat o persoana este mai psihotica cu atat este mai putin posibil sa faca o boala acuta. S-a observat in anumite clinici de psihiatrie ca bolnavii care faceau boli acute (gripe, pneumonii) aveau o luciditate mentala foarte buna care disparea imediat ce se vindeca boala acuta.

Un soc sau stimul poate actiona fie fizic, fie emotional, fie mental, cu conditia ca organismul sa fie susceptibil la frecventa vibratorie a stimulului. Stimulul poate fi un soc emotional, o epidemie de gripa sau o suprasolicitare mentala. Daca stimulul este suficient de puternic forta vitala va duce la aparitia simptomelor ca mecanism de echilibrare.

Forta vitala care are insa calitatea de inteligenta va prefera sa produca simptome pe un nivel cat mai periferic al organismului, va prefera in masura in care este posibil (depinzand si de susceptibilitatea innascuta) sa manifeste simptome in planul fizic cat mai periferic, adica la nivelul pielii sau mucoaselor. Este ca o cetate asediata care impinge problemele sau atacatorii la cel mai periferic nivel de aparare.

Daca prin metode supresive (ce nu cresc frecventa de vibratie a organismului) fortei vitale nu i se permite manifestarea simptomelor la acest nivel (tratamentul simptomatic), vor fi împinse manifestarile catre un nivel mai profund, fie fizic (un organ mai important – vezi chistele sau fibroamele uterine care apar dupa supresia timp de ani a scurgerilor vaginale), fie emotional (o fobie, o depresie, stare de anxietate), fie mental (tulburuari de memorie, concentrare).

Un remediu homeopatic corect prin intreruperea frecventei actuale de vibratie a organismului va duce la producerea unei boli artificiale, initial agravarea, cu cresterea ulterioara a frecventei de vibratie si disparitia simptomelor si implicit a bolii.

Medicul homeopat va deduce nivelul fortei de vibratie a organismului pe baza simptomelor pe care le prezinta pacientul. Totalitatea acestor simptome reprezinta cea mai buna solutie pentru organism pe care forta vitala le-a putut manifesta in directia echilibrarii agresiunii. Ca urmare cooperearea cu forta vitala, cu incercarea ei de echilibrare, va duce implicit la intarirea ei ca modificare a frecventei ei vibratorii. Cooperarea se face in homeopatie prin intelegerea totalitatii simptomelor si administrarea unei substante sau remediu care produce la un organism sanatos aceleasi simptome, adica  are aceeasi frecventa vibratorie.

 

Diferenta dintre consultatia alopatica si cea homeopatica

Medicul alopat are ca obiectiv principal diagnosticul de boala.

Medicul homeopat are ca obiectiv diagnosticul terapeutic (de remediu) – Dr. P. Schmidt

De asemenea, medicul homeopat urmareste sa stabileasca diferentele dintre pacientul respectiv si toti ceilalti pacienti care au acelasi diagnostic de boala.

 

Farmacologia medicamentelor homeopatice :

– Dozele sunt infinitezimale.

– Absorbtia,transportul si difuziunea – se face prin intermediul apei (apa memorizeaza tiparele de energie cu care vine in contact, si retine pentru mult timp memoria energetica a frecventelor vibrationale, avand o capacitate infinita de stocare a informatiei in matricea sa) si -posibil al unor proteine (prin formarea bio-clusterilor de proteine si ADN, care formeaza retele de hidrogen biologic).

Clusterii = adevarate celule de memorie (fiecare are posibilitatea realizarii a peste 400.000 unitati informationale).

In sprijinul teoriei lui Jean Benveniste sunt si studiile medicului si fizicianului Masaru Emoto.

Din perspectiva energetica, corpul uman, atunci cand este slabit si dezechilibrat, oscileazala la o frecventa diferita si mai putin armonioasa decat cea corespunzatoare starii de sanatate. Aceasta frecventa anomala reflecta o stare generala de dezechilibru energetic in corpul fizic.

• Recent, prof. Luc Montagnier, virusolog francez (Premiul Nobel 2008) a raportat rezultatele unei serii de experimente de investigare a proprietatilor electromagnetice ale unor probe biologice extrem de diluate.

• Studiul demonstreaza ca unele secvente ale ADN-ului bacterian sunt capabile de a induce unde electromagnetice la dilutii mari apoase. Aceasta pare a fi un fenomen de rezonanta declansat de spectrul undelor electromagnetice de frecventa foarte joasa.

• Cercetatorii au folosit solutii apoase care s-au agitat si s-au facut dilutii seriale (au observat ca solutiile ce au fost puternic agitate pot genera semnale). Cu alte  cuvinte potentele homeopate, desi cuvantul homeopatie nu este mentionat in articol.

Semnatura electromagnetica s-a schimbat in functie de nivelul de diluare, ramanand chiar si dupa ce fragmentele de ADN au fost distruse de agenti chimici.

• Cercetatorii arata ca in solutiile apoase sunt nanostructuri specifice care sunt responsabile pentru efectele electromagnetice masurate.

• Au descoperit de asemenea, aceleasi semnale electromagnetice in plasma si in ADN-ul extras din plasma pacientilor care sufera de boala Alzheimer,boala Parkinson, scleroza multipla, si poliartrita reumatoida.

• Acest studiu este o contributie importanta, la baza de probe in crestere in cercetarea fundamentala, cu relevanta directa pentru homeopatie.

 

Biotransformarea si eliminarea medicamentului homeopat nu are loc  pentru ca lipseste masa.

 

Medicamentul homeopat

A) Medicament homeopat unitar = o substanta diluata si dinamizata (potentata) prescrisa conform legii similitudinii si in doze infinitezimale.

• Statut de medicament homeopat unitar poate avea orice substanta careia i s-a intocmit o patogenezie homeopatica pe baza experimentului pe omul sanatos.

• Forme farmaceutice (tipice):

– Granule homeopatice

– Picaturi homeopatice

• Caracteristici: – nu prezinta prospect; – se realizeaza individualizarea tratamentului.

Notiunea de medicament homeopat include pe langa medicamentele homeopate unitare si specialitatile farmaceutice homeopatice.

B) Specialitate farmaceutica homeopatica = medicament homeopat obtinut din unul sau mai multe suse homeopatice in diverse forme farmaceutice.

• In compozitia acestor preparate intra in general dilutii homeopatice joase (decimale – D sau centezimale – CH) uneori in amestec cu tincturi mama ( TM).

• Forme farmaceutice: comprimate, siropuri, solutii, spray-uri, unguente, creme, supozitoare, ovule, fiole.

Caracteristic:

• prezinta prospect structurat identic cu cel al medicamentelor alopate;

• nu se realizeaza individualizarea tratamentului.